- Clubul pensionarilor >
CoffeImage by zedworks via Flickr
Ma bucur ca citesti ce am scris. Multumesc!

Confesiunile Unui Cafegiu - Gheorghe Florescu


Mi-a placut aceasta carte. Citind-o am retrait acei ani grei. Ani cu multe privatiuni. Unii romani (mai tineri decat autorul sau decat mine) nu le-au trait; altii se fac ca au uitat viata traita atunci.

Am avut locul de munca in zona Pietei Rosetti din 1980 pana in 2006.

Ani de zile, dimineata, am cumparat cafea de la magazinul d-lui Florescu.

Imi amintesc si azi mirosul de cafea pe care il simteam pe strada, cand coboram din troleibuz in statia Rosetti. Apoi mergeam si cumparam 50 g de cafea macinata. Imaginati-va : cumparam -50 de grame de cafea. Atat! Dacacumparam o cantitate mai mare, consideram ca se pierde aroma cafelei. In birou, faceam cafeaua in cana de portelan, folosind fierbatorul. Nu stiu cati vizitatori ai acestui blog cunosc acest mod de a face cafea (la birou). Este o metoda perimata....insa altfel in vremurile acelea nu puteai sa bei o cafea la birou-Era o cafea fantastica.

Nu am mai baut cafea ca cea de atunci, nicaieri si niciodata!

Evident ca imi cumparam cafea si pentru "acasa". Luam o cantitate "considerabila" =200 de grame, numai daca aveam musafiri. Pentru uzul zilnic al nostru (eu +sotul meu), nu cumparam niciodata mai mult de 100 de grame. Aveam posibilitatea sa cumpar zilnic cafea de la magazinul acestui domn.

Acasa beam cafeaua, in cescute micute de circa 50 de grame. Era o placere! Cafeaua o faceam la ibric, pe aragaz.

Sincer, imi pare foarte rau ca nu mai pot obtine cafeaua Avedis. Recunosc ca nu stiam ca se numeste asa, insa era o cafea aromata si "imi pica" extraodinar de bine.

Nu am fost prietena cu acest domn, dar cafea preparata si cumparata de la magazinul dumnealui, mi-a inseninat zilele de atunci si pentru acest lucru ii multumesc si ii doresc multa sanatate!

Cafea o vindea in pungute micute de hartie alba. Era un ambalaj foarte "cochet" . Era un alt amanunt al acestei cafele. Absolut toti clientii magazinului, erau serviti ireprosabil.

Nu cred ca voi putea uita niciodata -mirosul si aroma cafelei pe care am baut-o in anii aceia.

Cartea d-lui Florescu, a fost usor de citit; unele lucruri le stiam; totusi am aflat multe lucruri triste, pe care nu le stiam despre autor; despre viata lui si a familiei sale. M-a impresionat ca a tinut minte atat de multe amanunte, detalii despre atat de multi oameni. Dar, asa se intampla cu evenimentele marcante din viata fiecaruia; se spune ca femeile tin minte ce trebuie sa uite. Constat ca, saracul donm Florescu, a tinut minte si dansul destule lucruri.

Subiectul cartii este foarte palpitant.

Pentru cei ce nu au trait acei ani, poate fii un roman de aventuri. Insa, din pacate - nu sunt aventuri; este viata unui om si chiar si a nostra, a celorlalti bucuresteni. Asta este foarte trist. Asa a fost viata noastra in acei ani.

Romanul, poate fii considerat un documentar (parerea mea). Nu credeam ca acest domn are talent de scriitor. M-am inselat.

Daca va hotarati sa cititi aceasta carte si va recomand acest lucru, va asigur ca va fi o lectura foarte placuta si veti afla multe lucruri-mai ales, daca sunteti oameni tineri. Baiatul meu a citit aceasta carte;are 35 de ani; el mi-a recomandat-o si ii multumesc. Va doresc lectura placuta!

Lexysv



Reblog this post [with Zemanta]

Postări populare

 
****************
***************